CONCEPEREA ȘI ELABORAREA EDITORIALULUI

De cele mai multe ori, editorialiștii vor un lead puternic, care să impresioneze. Cea mai recomandabilă formă de a începe un editorial este paradoxul sau jocul de cuvinte, însă aceasta nu este o regulă. Jurnalistul poate începe cu orice, fie cu o anecdotă, o povestire scurtă, o constatare.

Primul paragraf trebuie să conțină o minimă punere în temă (de la ce anume plec?, despre ce este vorba?, unde s-a petrecut evenimentul?) și, pe cât posibil, să avanseze incitativ o promisiune de informare.

Cel mai la îndemână și mai folosit plan de realizare a editorialului este cel demonstrativ (plan-antiteză-sinteză) și cel dialectic format din atac – care poate începe cu un citat, o întrebare retorică, recapitularea faptelor, <Unii spun că…>, <Alții spun că…>, opinia personală (Eu cred că…), prezentarea argumentelor care să susțină afirmația, contraargumente și concluzia.

Alte planuri de construcție sunt: planul liber, planul mozaic, planul nestorian – începutul și sfârșitul articolului trebuie să conțină un fapt șocant, narativ, factual, lucrare de licenta la comanda.

Finalul cel mai bun este acela care încheie corect un text. Cert este că acesta trebuie să îndemne la lectură. De obiecei, finalul trebuie să ofere o imagine de ansamblu asupra mesajului, să-l întărească sau să-l reia prin reformulare sau printr-un paradox inteligent.

Ca orice text de opinie, editorialul implică de la bun început o atitudine polemică. Acesta pare că este singurul mod de a completa lipsa de informație. În funcție de stilul ales de către jurnalist, editorialele vor conține numeroase abordări și convingeri.

februarie 15, 2018