Industria litică-prelucrarea pietrei

De-a lungul întregii istorii a omenirii, invenţia cea mai durabilă si îndeletnicirea cea mai constantă a fost aceea a prelucrării pietrei. Omul primitiv a folosit diferite metode de cioplire si retuşare, a modificat piatra după nevoile sale,transformând-o in arme si unelte[1].Materia primă,necesară cioplirii uneltelor şi a armelor de piatră, întrebuinţată de diversele populaţii primitive,a fost destul de variată. Atât în epoca pietrei, cât şi în cea a bronzului, populaţiile primitive au folosit diferitele roci,pe care le găseau în mari cantităţi,fie în depozite masive fie sub formă de bulgări mai mari sau mai mici,în carierele de pietrişuri şi nisipuri sau în prundurile râurilor. Epoci În cadrul epocii pietrei (cea di-ntâi  şi cea mai lungă dintre epocile preistorice) avem un Paleolitic, la rândul său subîmpărţit în trei perioade:inferior,mijlociu şi superior,un Mezolitic şi un Neolitic şi el subîmpărţit în timpuriu,dezvoltat şi târziu. S-au folosit îndeosebi silexurile ,rocile silicioase-silicolitele, cuarţul,calcarul dur, granitul, obsidiana[2] Dintre toate rocile menţionate ,silexul a jucat un rol important, deoarece avea cel mai înalt grad de duritate până la apariţia oţelului Diversele varietăţi de silex se întâlnesc în natură în stare de bulgări sau plăcuţe în interiorul rocilor-mame: calcare,marne,argile. Aspectul sau este vitros,cu grăuncioare de cuarţ şi opal fin cristalizate ,iar printre proprietăţile cele mai importante care l-a făcut atât de căutat de omul preistoric, este spărtura concoidală Datorită calităţilor excepţionale şi a proprietăţilor fizice:săpătură concoidală,duritate 7 sau in jur de 7, luciu sticlos această rocă s-a folosit intens  începând cu cultura de prund şi sfârşind cu cultura Nouă.. Pe teritoriul României nu au fost descoperite,,mine,,de silex ca cele cunoscute în Polonia sau Bulgaria.

Este vorba despre silexul ,care a fost exploatat prin galerii de la mină. Radiolaritul. este  tot o rocă silicioasă, care conţine în cantitate mare resturi organice. Culorile sale sunt cel mai adesea roşu şi brun,darn u lipsesc nuanţele verzi şi negre. Structura este opacă. Proprietăţile sale sunt  asemănătoare celor ale silexului,incluzive săpătura concoidală şi duritatea care sunt atât de importante pentru realizarea utilajului litic. Cuarţul este o rocă metamorfică constituită în special din cuarţ, se găseşte sub formă de bulgări în prundişurile râurilor şi pâraielor, fie în depozite naturale. Prin calităţile sale inferioare-desprindere neuniformă ce a dus la realizarea unor forme destul de grosolane,acestea sunt şi motivele pentru care această rocă a fost destul de puţin folosită. Calcarul sideritic microcristalin,se caracterizează prin proprietăţi petrografice ce au conferit pieselor calităţi deosebite, mai cu seamă că el se prezintă ca un calcar cristalin ca urmare a metamorfismului regional de temperatură nu  foarte ridicată. Granitul bogat  în cuarţ,are o structură echigranulară,cu granulaţie medie. Textura este masivă, neorientată. [3] Obsidiana  este sticla naturală de origine eruptivă de culoare neagră-cenuşie,cenuşie-alburie sau chiar alburie,cu o textură vitroasă,săracă în apă, săpătură concoidală şi o duritate de 6-6,[4]5.Pentru a-şi confecţiona primele unelte şi arme omul a folosit două tehnici:tehnica cioplirii-aşchierii prin lovire şi tehnica de retuşare a uneltei. Observând omul preistoric că prin lovirea cu o altă piatră silexul se despică în aşchii, a repetat conştient acest act căutând să dea bucăţii de silex forma funcţională dorită. În paleoliticul superior vor apărea tehnici noi se foloseşte tehnica de prelucrare a aşchiei,mijloc prin care se  va obţine un  mare număr de răzuitoare,de ferăstraie,de unelte pentru prelucrarea altor unelte, precum şi unelte de silex lungi,înguste cu destinaţii diverse,subţiri şi cu ambele margini ascuţite. Tot acum vor fi folosite în mare cantitate vârfurile de silex  pentru  suliţe sau pentru săgeţile aruncate cu propulsorul .Uneltele sau armele odată finite,erau folosite fie de locuitori fie de alte comunităţi din afară. O parte din unelte şi arme luau calea schimbului pe loc rămânând doar piesele defecte ori rupte . Piesele finite erau creaţia unor,,meşteri,,care aveau o deosebită îndemnare în tehnica cioplirii pietrei. Uneltele din piatră se obţin în două feluri Se poate lua piatra brută  care sa fie fasonată după dorinţă;unealta terminată este numită« nucleu »,din acest nucleu se poate desprinde o aşchie care sa fie prelucrată la rândul ei. Modul cel mai simplu de a sparge o piatra este acela de a o lovi de o alta piatră mai voluminoasă, numita « nicovală ».Aceasta tehnică a fost folosită in special în Africa si caracterizată prin unelte grosolane având mărimea unei mâini. Alt mod de a fasona piatra este acela de a o lovi cu o alta piatră numită « ciocan » .Această tehnică s-a folosit în Franţa, S-E Angliei,Spania,Germania si Africa [5]. Prima unealtă de care s-a servit strămoşul omului a fost probabil un băţ cu care scurma pământul, căutând rădăcini, sau cu care ucidea vietăţi mai mici. S-au folosit ,desigur,si de pietrele găsite in stare naturală-dar nici aceste obiecte,nemodificate nu sunt propriu-zis unelte, Principala armă a  primilor oameni,dacă nu chiar singura a rămas ţepuşa de lemn nearmată,cu vârful doar ascuţit cu ajutorul unei lame tăioase de silex si apoi călită la foc spre a-i spori rezistenţa.[6] În perioada paleoliticului superior suliţa de lemn avea vârful ascuţit armat cu piatră,os sau corn. Suliţa de aruncat la distanţă avea vârful dinţat pe o anumită porţiune, asemenea unui harpon. După forma şi modul lor de folosire,uneltele s-ar  putea împărţi în trei mari grupe: grupa uneltelor simple-lamă retuşată, grupa uneltelor duble sau multiple care îndeplinesc aceeaşi funcţie  gratoarul dublu, şi cea a uneltelor combinate cu funcţie multiplă gratoar-străpungător. Vârfurile ascuţite  sunt aşchii de piatră retuşate cu grijă .Ele pot fi manevrate  direct  cu mâna sau se pot fixa la capătul unui băţ sau al unui os. Burghiele erau unelte cu un vârf ascuţit ,bine fasonat pe toate părţile. Au apărut în paleoliticul superior şi au servit la găurirea mărgelelor şi a acelor. Dălţile apar în cantitate mare, tot în paleoliticul superior şi au avut  ,adesea, aceleaşi funcţii ca şi burghiele. Pe lângă unelte şi arme existau şi ustensile. Un os despicat se putea folosi pentru tăiat şi înţepat. Un maxilar inferior cu toţii dinţii săi era folosit pe post de topor,iar în loc de castron putea fi folosită o calotă craniană .S-a constatat cum corniţele de pe craniile de antilopă au fost secţionate astfel cupa calotei să poată fi aşezată cape un trepied. [7]Au existat,de asemenea,piese care au folosit şi ca arme şi ca unelte,un exemplu sunt vârfurile foliacee,având rol de vârf de lance şi de cuţit.

Principalele unelte ale culturii de prund. Cioplitoarele, erau adevărate unelte ,,universale,, cu funcţii multiple,folosite la cioplit răzuit,tăiat. Vârfurile musteriene erau întrebuinţate ca vârfuri de aruncat. Răzuitoarele se întrebuinţau la prelucrarea pieilor şi a lemnului. Gratoarele, simple sau duble,erau lucrate pe lame şi aşchii. Ele sunt cunoscute în toate culturile până la sfârşitul  bronzului ţi erau folosite la prelucrarea pieilor a lemnului şi a osului. Buruienele,prin unghiurile lor diedre, aceste unelte au servit la prelucrarea osului,a lemnului a cornului sau poate chiar la gravare. Microburinele, se consideră că microburinul ar reprezenta, un deşeu de cioplire obţinut prin percuţie. Piesele denticulate, erau prinse în mânere şi se întrebuinţau ca pese pentru seceri. Piesele cu scobitură retuşată, erau folosite la răzuitul obiectelor mărunte. Străpungătoarele, se întrebuinţau la găuritul pieilor. Lamele teşite abrupt,partea retuşată a lamelei era fixată într-un şănţuleţ şi apoi întărită cu un fel de smoală sau cu o altă substanţă, iar partea neretuşată rămânea în afară, ca parte tăioasă. Topoarele cioplite de silex ,erau folosite atât la defrişarea pădurii şi la prelucrarea lemnului, cât şi la săparea pământului ca săpăligi. Unele topoare prezintă urme de lustru în porţiunea tăişului .În afara acestor funcţii,ele puteau fi întrebuinţate şi ca arme. Topoarele şlefuite de silex, putem spune că erau folosite ca unelte universale,la lovit,cioplit,despicat,săpat. Aşchiile şi lamele retuşate, sunt cunoscute în toate culturile paleolitice şi post-paleolitice care au cioplit piatră,erau întrebuinţate la diferite nevoi la tăiat la răzuit,la crestat,la tăiat. [8]Armele de care dispuneau purtătorii diverselor culturi paleolitice şi post-paleolitice  şi pe care le foloseau atât la luptă cât şi la vânătoare sunt săgeata,lancea sau suliţa. În perioadele paleoliticului inferior şi mijlociu uneltele caracteristice erau aşa–numitele,toporaşe de mână,sau pumnale. Lungimea lor ajungea în unele cazuri până la 25 cm,iar greutate maximă un kilogram,vârful era  bine ascuţit  iar marginile erau tăioase. Mezoliticul face tranziţia de la paleolitic la neolitic. În această epocă  apare o nouă tehnică de prelucrare a pietrei, anume cea a şlefuirii,tot acum apar armele compuse:arcul şi săgeata,ca element cu vârf ul compus dintr-o pisă microlitică (între2-5) Schimbările de mediu sunt cele care determină o serie de noi descoperiri şi invenţii. Se consideră că neoliticul a însemnat o adevărată ,revoluţie ,omul devenind producător al mijloacelor sale de subzistenţă .Lamele de silex erau folosite ca piese componente pentru seceri şi pentru săpăligi de corn.

Complexul Celei este un complex cultural înrudit cu Cernavodă III, în care se asimilează elemente sălcuţene târzii. Se situează în valea Dunării(S-E Olteniei), pe  un fond Cernavodă I şi o scurtă etapă Cernavodă III .Din punct de vedere al inventarului litic nu dispunem decât de două aşezări, situate în apropierea oraşului Corabia. Piesele sunt lucrate din silex, pre-balcanic, iar cele mai multe sânt de mărime mijlocie.Ca tipuri se întâlnesc: piese(aşchii lamelare),lamă cu o latură fin denticulată şi lustruită folosite ca piese componente pentru seceră, piese cu scobitură mai îngustă sau mai largă retuşată, piese fin denticulate, străpungătoare pe lame şi aşchii, gratoare de obicei pe aşchii cu partea activă în general convexă şi mai rar oblică. Materialul litic atât prin formă cât şi prin forma uneltelor se aseamănă cu cel salcuţian tardiv  şi cu Cernavodă I Şi elementele de cultură materială (ceramică),atestă aportul celor două componente la formarea complexului Celei. Uneltele combinate cu funcţie multiplă,burinele,vârfuri de săgeată sau suliţă nu s-au întâlnit în acest complex litic. Din punct de vedere al tehnicii o atenţie mai mare se dau pieselor pe aşchii decât pe lamele propriu-zis.[9]

Omul primitiv a acţionat asupra pietrei căutând să-i dea o formă predominantă ,întrebuinţând diferitele tehnici de cioplire,impuse de calitatea rocii,sau de forma pe care dorea să o realizeze cioplitorul. 

 

Bibliografie:

 

1.Al, Păunescu,Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul Romîniei, Bucureşti, Ed. Academiei .R.S.R., 1970.

2.Drimba,Ovidiu , Istoria Culturii şi Civilizaţiei vol.I.,Bucureşti,Ed. Saeculum.I. O. 2003.

  1. Liana, Gomboşoiu, Preistoria,o epocă misterioasă, Ed.Prietenii Cărţii,Bucureşti, 1997.
    4. Maria Cârciumaru,Peştera Cioarei Boroşteni .Târgovişte , Ed. Macarie .2000.

 

[1] Liana,Gomboşoiu,Preistoria o epocă misterioasă, Bucureşti,Editura Prietenii Cărţii,1997,p.70.

[2] Al. ,Păunescu, Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră pe teritoriul României,Bucureşti,Editura Academiei R.S.R.,1970,p.83.

[3]Maria ,Cârciumaru,Peştera Cioareiboroşteni.Paleomediul,cronologia şi activităţile umane în Paleolitic,Târgovişte Editura Macarie,2000,p.42-50.

[4] Al. Păunescu,op.cit.,p85.

[5] Lina,Gomboşoiu,Preistoria,o epocă misterioasă,Bucureşti,Editura Prietenii Cărţii,1997,p.70.

[6] O.Drimba,Istoria culturii şi civilizaţiei,vol.I.,Bucureşti,Editura Saeculum I.O.,2003,p.21-23.

[7] Liana,Gomboşoiu,Preistori,o epocă misterioasă,Bucureşti,Editura Prietenii Cărţii,1997,p.40,71.

[8] Al.,Păunescu,op. cit.,p.95-100.

[9] Al.,Păunescu,op cit,p.65-66.

ianuarie 9, 2015